Ca despre orice mare iubire, îți ia timp să așterni pe foaie miile de gânduri grandioase și dureroase care îți dau târcoale când orice idee duce la ea. Când vine vorba, despre marile iubiri în ale călătoriei, la mine totul se traduce prin Toscana și mai ales prin inima ei: Florența. Nu o pot compara cu un alt oraș de mărimea ei, iar cu unul mai mare n-aș vrea să o amestec, că nu ar fi corect. De fapt, Florența nici nu trebuie comparată, ci luată așa cum e și iubită dincolo e ceea ce e.
Cred că poți spune orice despre Florența, mai puțin că te va plictisi vizitând-o sau că nu ai ce vedea. Deși am întâlnit două persoane care au avut această impresie despre ea, iar eu am făcut stânga împrejur și am plecat, că altfel mă sufocam de indignare. Cine zice că n-are ce vedea la Florența, zic eu, ia să nu mai calce pe acolo. Destul de corect.